Delta Dunării — vedere aeriană cu canale și vegetație acvatică
Delta Dunării, 1986. Sursă: Wikimedia Commons, domeniu public

Structura ecologică a deltei

Delta Dunării se formează prin depunerea aluviunilor transportate de Dunăre pe parcursul celor 2.860 de kilometri ai cursului său. Fluviul se divide în trei brațe principale — Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe — înainte de a se vărsa în Marea Neagră. Brațul Chilia transportă aproximativ 60% din debitul total și formează o deltă secundară activă la granița cu Ucraina.

Habitatele din deltă includ stufărișuri (cea mai mare suprafață compactă de stuf din lume — circa 156.000 de hectare), lacuri și bălți, grinduri nisipoase, păduri de plop și salcie, și plauri — insule plutitoare formate din rădăcini de stuf entrelasate. Plaurile, specifice deltei, pot susține arbori și animale de talie medie.

Biodiversitate: cifre documentate

Delta Dunării înregistrează:

  • Peste 5.500 de specii de faună, dintre care 1.839 de specii de insecte
  • 327 de specii de păsări — din care 196 cuibăresc în deltă, restul tranzitează în migrație
  • 45 de specii de pești de apă dulce și 10 specii marine care pătrund în brațele fluviului
  • 1.688 de specii de plante vasculare

Pelicanii comuni (Pelecanus onocrotalus) formează în deltă una dintre cele mai mari colonii de cuibărit din Europa — aproximativ 2.500–3.000 de perechi cuibăresc anual la Lacul Roșuleț și în zona Meleaua Sfântu Gheorghe. Lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mare și cea mică, stârcul roșu și barza albă sunt prezente în număr semnificativ în perioadele de cuibărit și migrație.

Administrare și zonare

Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) este administrată de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), cu sediul în Tulcea. Zona românească a rezervației cuprinde 312.440 de hectare de uscat și apă interioară, plus o zonă marină de 103.000 de hectare.

Zonarea rezervației:

  • Zone cu protecție strictă (18 zone, 50.600 ha) — accesul este interzis fără aviz scris al ARBDD; vizitele științifice necesită aprobări individuale.
  • Zone tampon — acces permis pe canale și trasee marcate; pescuitul sportiv cu autorizație.
  • Zone economice — localitățile din deltă (Sulina, Sfântu Gheorghe, Crișan, Mila 23 și altele); activități economice tradiționale reglementate.

Reglementări pentru vizitatori

Accesul în deltă se face pe baza unui permis de vizitare eliberat de ARBDD sau de agenții de turism autorizați. Permisele se clasifică pe categorii: turism general, pescuit sportiv, fotografiere naturalistică și cercetare. Tarifele pentru turism general sunt de 30 de lei/zi pentru adulți și 15 lei pentru elevi și studenți (tarife 2025, conform site-ului ARBDD).

Sunt interzise: colectarea plantelor acvatice și terestre din zone protejate, deranjarea cuiburilor de păsări, hrănirea animalelor sălbatice, camparea în afara zonelor autorizate și intrarea cu ambarcațiuni cu motor în zonele strict protejate.

Pescuitul recreațional este permis cu licență anuală eliberată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA). Perioadele de prohibiție (martie–mai pentru principalele specii) sunt stabilite anual prin ordin ministerial.

Amenințări documentate

Rapoartele ARBDD și studiile Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) identifică drept principale presiuni: braconajul piscicol, colmatarea accelerată a unor canale secundare din cauza reducerii debitelor Dunării, expansiunea speciilor invazive (în special salcâmul și plante acvatice asiatice) și creșterea traficului turistic necontrolat în perioadele de vârf.

Nivelul mediu al Dunării la Tulcea a scăzut cu aproximativ 0,6 metri față de media anilor 1960–1980, influențând regimul hidrologic al lacurilor interioare și ale plaurilor.

Surse și referințe

Datele din acest articol provin din publicațiile ARBDD, rapoartele anuale INCDDD Tulcea și baza de date UNESCO MAB (mab.ro). Statisticile despre specii sunt preluate din inventarele publicate în Analele Științifice ale INCDDD.

Actualizat: 14 mai 2026