Ce este un parc național în România
Parcurile naționale sunt definite prin Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. Scopul principal este conservarea biodiversității și a proceselor ecologice naturale, cu permiterea unor activități recreative compatibile în zonele de dezvoltare durabilă.
Administrarea parcurilor naționale revine Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), înființată în 2016. Fiecare parc are un plan de management aprobat prin ordin ministerial, care delimitează zonele de protecție strictă, de conservare, tampon și de dezvoltare durabilă.
Parcurile naționale din Carpați
Șapte dintre cele 13 parcuri naționale se află în zona montană carpatică, unde concentrarea de habitate alpine, subalpine și forestiere este maximă.
Parcul Național Retezat
Fondat în 1935, Retezat este cel mai vechi parc național din România și una dintre primele arii protejate din Europa Centrală. Suprafața sa de 38.138 de hectare include 58 de lacuri glaciare, cel mai mare dintre ele — Bucura — cu o suprafață de 8,8 hectare. Vârful Peleaga (2.509 m) este punctul culminant. Parcul deține statut de rezervație a biosferei UNESCO din 1979 și adăpostește ursul brun, lupul, capra neagră și râsul carpatin.
Accesul în zona de protecție strictă (nucleul de 1.800 de hectare) este permis exclusiv în scop științific, cu aviz de la administrația parcului. Camparea este permisă numai în locurile marcate.
Parcul Național Munții Rodnei
Situat în nordul Carpaților Orientali, Parcul Național Munții Rodnei acoperă 46.399 de hectare și include Vârful Pietrosul Rodnei (2.303 m), cel mai înalt punct din Carpații Orientali. Zona este recunoscută ca rezervație a biosferei UNESCO și găzduiește plante rare de origine arctică-alpină, printre care Draba dorneri și Saxifraga carpatica.
Parcul Național Cheile Bicazului–Hășmaș
Cheile Bicazului se întind pe circa 8 kilometri, cu pereți calcaroși de până la 300 de metri înălțime. Lacul Roșu, format în urma unui alunecament de teren din 1838, se află la limita parcului. Suprafața totală este de 6.575 de hectare. Accesul cu autovehicule este permis pe DN12C, dar camparea în afara locurilor amenajate este interzisă.
Parcuri naționale în zona pădurilor de câmpie și luncă
Parcul Național Comana (24.963 de hectare) protejează cea mai mare pădure de câmpie din sudul României, incluzând lacul Comana și mlaștinile asociate. Balta Comana este o importantă zonă de cuibărit pentru stârci, egrete și lopătari.
Parcul Național Munții Măcinului (11.321 de hectare) din Dobrogea adăpostește cel mai vechi masiv muntos din România — Munții Măcinului, cu roci hercinice de aproximativ 480 de milioane de ani. Fauna include broasca țestoasă dobrogeană și vipera de stepă.
Zonare și reguli de acces
Fiecare parc național este împărțit în minimum patru zone funcționale:
- Zona de protecție strictă — acces interzis publicului larg; permis numai cercetătorilor cu aviz scris.
- Zona de conservare specială — acces pe trasee marcate; interzisă colectarea plantelor, hrănirea animalelor și camparea neautorizată.
- Zona tampon — activități recreative limitate: drumeție, fotografiere, ciclism pe traseele marcate.
- Zona de dezvoltare durabilă — localități și terenuri agricole incluse în perimetrul parcului, unde activitățile economice tradiționale sunt permise cu restricții.
Tarifele de vizitare variază între 5 și 25 de lei pentru adulți, în funcție de parc. Copiii sub 7 ani au acces gratuit. Unele administrații oferă abonamente anuale pentru localnici.
Surse și referințe oficiale
Datele din acest articol provin din documentele publice ale ANANP, planurile de management ale parcurilor aprobate prin ordine ministeriale și Baza de date europeană a ariilor protejate (CDDA) gestionată de Agenția Europeană de Mediu (EEA CDDA).
Actualizat: 14 mai 2026